În weekendul nostru prelungit prin Harghita și Covasna, ne-am cazat la o cabană în localitatea Subcetate. La o aruncătură de băț ne noi, informatiile de pe internet ne promiteau un loc de poveste, prilej de întâlnire cu animale sălbatice. Nu se făcea să ratăm o asemenea ocazie.
Așa că, fără a mai pierde vremea, într-o după-amiază, la ora 17:00, cum stabilisem telefonic, ne alăturam unui grup eterogen format din persoane din zone diferite ale țării, de pe la 2-3 ani până la +60.
Parcul de animale sălbatice de la Ivo (Izvoare)
Ne-am petrecut câteva ore explorând un parcul de animale sălbatice Ivo. Din capul locului ni s-a explicat că nu este vorba de vreo fermă sau de vreo grădină zoologică. Conceptul după care a fost creat acest parc este diferit.
Pe o suprafață uriașă de pădure, dealuri și văi, prin minima intervenție umană, s-a creat un cadru natural în care animalele sălbatice să se simtă ,,la ele acasă”. Ademenite cu mese regulate, sălbăticiunile pădurii sunt invitate să se arate grupurilor de turiști.
Dacă porniți în această aventură cu gândul să petreceți câteva ore în natură, să vă bucurați de peisaje și să aflați lucruri interesante despre flora și fauna specifică zonei, nu veți fi dezamăgiți. Dacă, însă, vă doriți să bifați o listă de fiare sălbatice, s-ar putea să fiți dezamăgiți.
Jivinele pădurii devin timide în fața unei gloate de bipezi înarmați cu telefoane smart, însoțiți de o mulțime de copii. Întinderea de 320 de hectare e loc de desfătare pentru urși, mistreți, căprioare, cerbi, iepuri sălbatici, păsări, vulpi, ciute, mufloni. Aceștia din urmă au fost aduși din Ucraina și au fost foarte cooperanți cu turiștii. S-au apropiat, părând mulțumiți de hrana oferită. S-au ospătat, apoi au tulit-o în țarcul lor imens.
Din loc în loc sunt construite puncte de observație sau sunt amenajate dispozitive pentru alimentare.
Parcul Ivo este o investiție privată. Proprietarul este Albert Andraș, un om de afaceri localnic. Nu-mi imaginez din ce resurse financiare se întreține o asemenea imensitate. Prețul biletului de 20 de lei/adult și 10 lei/copil cred că nu acoperă nici măcar necesarul de hrană al unei zile.
Am înțeles că se pot organiza partide de vânătoare. În plimbarea noastră, am trecut pe lângă țarcul mistreților. Uciderea animalelor pentru supraviețuire ar putea avea justificare, însă uciderea lor pentru plăcere nu va avea niciodată explicație în capul meu. Mi s-a părut mereu o crimă. N-am avut niciodată o exemplificare mai clară decât aici.
Pur și simplu plătești o anumită taxă, te înțolești în haine de camuflaj ca și cum tocmai ai ieșit din povestea cu Scufița Roșie și aștepți să se deschidă un țarc. Apoi, eroic, apeși pe trăgaci și îți etalezi mândru hoitul pe perete, deasupra biroului din lemn masiv. Mare curaj! Impresionant! După cum ați ghicit, sexul în fața șemineului pe blana de urs nu se află pe lista mea de fantezii. Aș păstra, poate, șemineul, ca să fie, totuși, ceva ,,hot”.
Acum vreo 20 de ani am participat în Bihor, la o partidă de vânătoare. Noi, fetele, am stat în cabană la povești și vin fiert, băieții din gașcă s-au pierdut printre alți ,,gonaci”. Mare brânză și asta: să aștepți să ți se aducă în bătaia puștii o pradă hăituită și epuizată de hoarde de gonaci și câini dresați. Și te mai minți că practici un sport.
Am limitele mele, nu mănânc nimic ce se uită la mine sau a fost cândva pufos, însă nici vreo vegetariană nu sunt. Nici pe ei nu-i înțeleg: dacă iubesc atât de tare animalele, de ce le mănâncă mâncarea? După câteva ore de umblat prin pădure, epuizați, flămânzi și făcuți ciuciulete, s-au întors la cabană și băieții din gașcă, fără ca cineva să fi împușcat nici măcar un iepure sau un fazan. Zero victime.
Ghidul nostru a fost domnul Farkaș. Imaginați-vă un fel de Creangă, așa, mai pe kurtos kolac. Cu un dar al povestirii și un simț al umorului ieșit din comun, ghidul a făcut plimbarea de neuitat. Din partea mea are 10 cu steluță.
Parcul oferă pachete turiștilor interesați de cazare sau mese festive, facilitează legătura cu pensiunile din comunitate și contribuie la atragerea turiștilor în zonă.
Barajul Zetea
În drumurile noastre prin ținutul secuiesc am trecut de câteva ori pe lângă Barajul Zetea. Se află la 11 kilometri de Odorheiu Secuiesc, construcția sa a început în anii ’70, finalizându-se abia în 1993.
Scopul său este utilitar, de a apăra de inundații localitățile din valea Târnavei Mari, de a asigurarea alimentarea cu apă a localităților din aval și de producere a energiei electrice.
E pitoresc, bogat în pește și oferă un cadru plăcut pentru activitățile de recreere în natură.
Cascada Vârșag
La Cascada Vârșag am ajuns pe ploaie. S-a scuturat un nor, atât cât să putem da o probă de rezistență pelerinelor cărate de acasă și atât cât să scape onoarea prognozelor meteo care trâmbițau alarmant trei zile de coduri portocalii.
Drumul nu e deloc prietenos cu suspensiile mașinilor, e plin de gropi și urlă că și-ar dori o reabilitare. Cascada Vârșag se găsește în pădurea localității cu același nume, iar accesul din parcare e foarte facil.
Pârâul Fântâna Mare e alimentat de șapte izvoare. În drumul său spre Târnava Mare ne oferă o cascadă în două trepte, cu o cădere de apă de șapte metri, întinsă pe aproape 200 de metri. Iarna, gheața formată se colorează în două nuanțe, datorită mineralelor din apă. O potecă prin pădure te scoate deasupra ei. Dacă aveți încălțăminte potrivită, se poate urca pe cărăruia care șerpuiește prin pădure.
Barajul Frumoasa
Barajul Frumoasa este situat pe râul Frumoasa, afluent al Oltului. Asigură 50 % din rezerva de apă potabilă pentru Miercurea Ciuc. În apropiere s-au deschis pensiuni și e pe lista atracțiilor turistice din zonă.
Complexul Skigyimeş
În localitatea Lunca de Sus de pe valea Ghimeșului, la 30 de kilometri de Miercurea Ciuc, e deschis un complex pentru iubitorii de senzații tari. Iarna funcționează o pârtie de dificultate medie de 700 m și una pentru începători de 800 m.
Ca să ofere servicii diverse pe tot parcursul anului, în 2018 s-a inaugurat o pârtie de bob de 1,3 km. În acest mod, complexul turistic funcționează fără întrerupere, indiferent de anotimp. Investiția pentru pârtia de bob se ridică la o sumă fabuloasă, vorbim de 1,5 milioane de euro, dar este un loc unic în țară.
Un concept asemănător există, totuși, la Bușteni, dar acolo traseul e de 200 de metri, pe când aici, la Complexul Skigyimeș se întinde pe 1,3 km.
Practic, un deal întreg e împânzit de șine, un tunel, dispozitive care fixează bine boburile printr-un sistem de prindere în patru puncte. În acest mod, temerea că bobul ar putea deraia sau zbura de pe traiectoria normală, e doar un scenariu imaginar. Un lift duce pasagerii până în vârful dealului, la 1060 m, iar de acolo, stăpânind maneta de frânare, fiecare om obișnuit se poate visa un campion.
Peisajul ce se deschide e superb, dar viteza de coborâre nu îți lasă prea mult timp de contemplare. Pentru admirarea naturii se poate accesa terasa panoramică din vârful pârtiei.
Se pot atinge 45 km/h iar diferența de nivel este de 120 m. Există 40 de boburi, fiecare unitate poate transporta doi pasageri. Accesul copiilor e permis peste vârsta de trei ani. Copiii peste 120 cm pot utiliza sania și neînsoțiţi.
Nu există limită de vârstă sau contraindicații pentru pasageri. Ține de curajul fiecăruia și de dorința de a încerca senzații tari. La îmbarcare se face un scurt instructaj, se verifică centura de siguranță și se recomandă păstrarea distanței între boburi de 25 m. La atingerea vitezei de 45 km/h, sistemul de frânare acționează automat, astfel încât coborârea să se facă în condiții de siguranță.
Turist în ţara mea: Infuzie de adrenalină la Complexul SKIGYIMEŞ
O tură costă 15 lei/ adult și 12 lei/copil. În cele câteva minute de alunecare, simți adrenalina, iar ce am auzit cel mai des la linia de sosire a fost: ,,Mai vreau o tură!” Pe traseu se aud țipete, ca atunci când stai în preajma unui montagne russe într-un parc de distracții. Programul de funcționare e de la 9 dimineața până la 9 seara.
Turiștii se pot caza la baza pârtiei, unde există 11 camere disponibile. La restaurant se servesc mâncăruri tradiţionale şi o specialitate numită Platoul Skigymeş (Black Rock Grill). La acest fel de mâncare, turistul primește o piatră încinsă și o halcă de carne, fiind invitat să și-o prăjească fix după plac. Astfel cred că pot fi evitate discuțiile cu bucătarul și cu înțelegerea conceptului de ,,friptură în sânge”. Noi ne-am mulțumit cu o fasole cu ceapă și pâine de casă. Delicioase. Complexul e dotat cu o parcare în care încap 200 de mașini.
Cred că acest loc se adresează atât familiilor, cât și firmelor care ar putea desfășura sesiuni de training sau team-building. Noi am plecat relaxați, cu zâmbete largi pe chipuri. Aici orice adult își amintește că poate fi din nou copil. Skigymeș e poziționat strategic în centrul țării, acolo unde Transilvania se întâlnește cu Moldova, pe drumul național 12 A. Mai multe informații sunt accesibile pe skigyimes.ro
În cele câteva zile petrecute alături de câțiva prieteni, am reușit să ajungem la Piatra Singuratică, Cheile Vârghișului, Barajele Zetea și Frumoasa, Complexul Skigyimeș, Parcul de animale sălbatice Ivo, Cascada Vârșag.
Bineînțeles că mai sunt obiective turistice la care noi nu am ajuns. Dar nici n-am vrut să bifăm grăbiți și epuizați obiective în neștire.
Am vrut să ne relaxăm, să ne tihnească de minivacanță, să ne bucurăm de lucrurile care ne fac plăcere: o plimbare în natură, un pahar de vin la gura șemineului, un cântec la chitară, o glumă bună, un foc de tabără, o mâncare gustoasă… Amintiri de luat acasă.